Mănăstirea Dragomirna a fost beneficiara proiectului „RESTAURAREA ŞI CONSERVAREA PATRIMONIULUI CULTURAL ŞI MODERNIZAREA INFRASTRUCTURII CONEXE LA MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA”. Locaşul de cult şi totodată monument istoric si-a îmbunatațit înfăţişarea în urma implementarii acestui proiect, întrucât acesta a vizat doisprezece obiective asupra cărora s-a intervenit.

   Zidită parcă pentru a înfrunta înălţimile, în căutare de mai multă lumină, în apropierea codrilor, umbrită de o perdea de brazi şi oglindită maiestuos în apa lacului din apropiere, acest lăcaş de închinare, prin vechimea sa, prin originalitatea stilului, prin eleganţa şi soliditatea formei, prin pitoresc, trezeşte admiraţia fiecărui vizitator, astfel că în faţa ei, evlaviosul închinător este tot atât de impresionat ca şi istoricul şi omul de artă.

   Ultima mare restaurare a mănăstirii s-a realizat între anii 1960-1970, având ca șef de proiect pe arhitect Ioana Grigorescu, dar nu a inclus şi restaurarea picturii.

   Aleea de acces care creează vizitatorilor un traseu inedit şi o plastică deosebită, este unul dintre obiectivele proiectului european, vizibil de la intrare. Pavimentul a fost refăcut din cuburi de granit combinate în două culori, cu păstrarea designului și specificului tradițional.

   Aleea este străjuită de un gard cu fundaţie continuă din beton, cu soclu din beton placat cu piatră şi care susţine plasa ornamentală din fier de bare independente. Împrejmuirea principală este continuată de împrejmuirea secundară, care delimitează tot terenul mănăstirii. Aceasta este realizată din plasă zincată fixată de stîlpi metalici din ţeavă galvanizată ……….. în fundaţii isolate din beton. Gardul este primul pas spre cetate, oferind călătorului senzaţia de masivitate şi stabilitate. Atât gardul cât şi aleea au fost realizate în simetrie cu fortăreaţa pentru a ne introduce în sistemul medieval defensiv.

   Restaurarea și conservarea componentelor artistice la Biserica Pogorârea Sfântului Duh a Mănăstirii Dragomirna a fost cel mai important obiectiv al proiectului european. Arta întrupată în biserica mănăstirii, prin voia, harul şi mersul istoriei face ca acest monument de referinţă, să cuprindă una din cele mai inedite, originale şi profunde componente artistice, pictura murală din naos şi absida altarului, ca şi Catapeteasma, ambele de o valoare inestimabilă, prin valoarea creaţiei propriu-zise, caracterizată printr-o gândire teologică cu totul aparte, prin profunzimile care se pot “citi” la o cercetare detailată.

   Picturile murale decorează turla, altarul şi naosul bisericii. Întregul ansamblu mural a fost supus unui proces de restaurare ştiinţific şi modern, cu operaţiuni specifice, care a facilitat posibilitatea recuperării estetice integrale a picturii. O serie de degradări s-au produs pe parcursul timpului, când defecţiuni la nivelul învelitorilor au favorizat infiltraţiile de umiditate la semicalota absidei de nord, la porţiuni superioare ale naosului şi la baza turlei.

   Această lucrare de anvergură a inclus atât aspectele de ordin estetic cât şi cercetare pentru a înţelege fenomenele ce au afectat pictura murală şi în mod evident evoluţia ei în timp. Anterior începerii lucrărilor de conservare şi restaurare, starea de conservare a acestor suprafeţe lăsa să se întrevadă prea puţin din amploarea cromatică şi compoziţională a imaginilor picturilor murale.

   Prin intervenţiile actuale de conservare şi restaurare s-a urmărit punerea în valoare a picturilor murale de la începutul secolului al XVII-lea ce decorează altarul şi naosul bisericii,constând înoperaţiuni de curăţire, consolidare şi stabilizare a stratului pictural, a stratului de frescă (tratamente de stabilizare a sărurilor) de fixare a porţiunilor poleite cu aur. Pe întreaga suprafaţă a picturilor murale s-a urmărit eliminarea intervenţiilor anterioare neglijente de repictare, a reparaţiilor care acopereau porţiuni din zidărie şi pictură.

   Procesul de restaurare a picturilor murale din acest monument unic readuce în prezent forma sa originară de excepţie,rezultatul intervenţiilor este neaşteptat, iar pictura descoperită de o valoare excepţională.

   Catapeteasma, care, după unele surse documentare, este adusă de Ștefan Tomșa de la ctitoria sa, Mănăstirea Solca, a fost al doilea obiectiv, după importanță, din cele doisprezece, avute în vedere la Mănăstirea Dragomirna. Este alcătuită după un program iconografic canonic pentru bisericile ortodoxe, cuprinde toate registrele specifice unei catapetesme complete, având chiar scene în plus pe lunetele unui registru de deasupra icoanelor împărăteşti

   Potrivit operaţiilor prvăzute în proiect, avizate de către Comisia de Componente Artistice a M.C.P.N., s-a urmărit şi s-au efectuat lucrări de cea mai buna calitate, cu materiale specifice din import.

  S-au efectuat operaţii pe trei capitole, cuprinzând lucrări de conservare-restaurare privind structura de rezistenţă din lemn, operaţii de conservare-restaurare pentru policromie plană, sculptată, traforată și operaţii de conservare-restaurare pentru icoane (registre pictate). La finalizarea lucrărilor, se constată că metodologia de intervenţie pentru operaţiile de conservare-restaurare prevăzute în proiectul avizat, s-au urmărit şi efectuat conform explicaţiilor amănunţite din proiect.

   Zidurile mănăstirii, care se impun prin grosime şi înălţime, și-au înnoit aspectul prin schimbarea acoperişului. Tabla veche de zinc era deteriorată şi în unele locuri era permisivă intemperiilor naturii, drept pentru care, clădirilor ce alcătuiesc ansamblul incintei mănăstirii li s-au revizuit şi înlocuit învelitorile. Operaţiunile de confecţionare şi de prelucrare s-au executat în întregime manual pentru menţinerea spiritului tradiţional şi al aspectului exterior al lucrării. Au fost mai multe etape: de la demontarea cu grijă a învelitorii existente din tablă zincată până la lucrări de dulgherie şi tinichigerie. Dacă învelitoarea de cupru a fost înlocuită pe toată fortăreaţa, şarpanta a fost, după necesitate, înlocuită sau consolidată, ţinându-se cont de măsurile de siguranţă contra incendiilor.

   În completarea acestei acţiuni, desfășurată în colaborare cu ISU Suceava, a fost obiectivul privind alimentarea cu apă, prin aflarea de noi surse de apă potabilă şi prin crearea sistemului de protecție împotriva incendiilor, cu rezervor de apă şi cu o reţea de distribuţie apă şi hidranţi.

  S-a intervenit și asupra corpului de chilii aflat pe laturile nord și vest ale cetăţii. Încăperile au primit un alt aspect dat de două din obiectivele acestui proiect: instalaţia electrică interioară şi reparaţii la tâmplărie. Zona ocupată de chilii a fost reabilitată prin îmbunătăţirea condiţiilor interioare şi prin obţinerea performanţelor termoenergetice. Uzura avansată a vechii tâmplării cât şi proasta funcţionare a elementelor de închidere la ferestre determinau pierderi de căldură semnificative. Reparaţiile la tâmplărie uşi şi ferestre au prevăzut desfacerea tâmplăriei de lemn existente şi montarea tâmplăriei exterioare, ferestre şi uşi, din lemn de stejar stratificat cu sticlă termoizolantă, ferestrele fiind parţial mobile sau fixe în funcţie de destinaţia spaţiilor deservite.

   Instalaţia electrică interioară aflată în dotarea mănăstirii din anii 60, putea fi pericol de un scurt circuit sau se putea ajunge la defectarea aparaturii. Proiectul a urmărit înlocuirea tuturor tablourilor de distribuţie, a cablurilor şi coloanelor de alimentare ale tablourilor de distribuţie. S-a schimbat iluminatul interior la chilii și holuri prin înlocuirea circuitelor de iluminat, prize şi a echipamentelor aferente (întrerupătoare, comutatoare, prize şi corpuri de iluminat). Toate demersurile sau realizat în condiţii de securitate maximă fiind instalate prize de pământ, întrerupătoare cu protecţie diferenţiată, tuburi de protecţie a conductoarelor şi instalaţie de paratrăsnet.

   Ambientul dat de temperatură şi umiditate din interiorul mănăstirii a primit îmbunătăţiri prin ridicarea unei noi centrale termice de la construcţia în sine până la toate dotările interne necesare pentru a transforma materia prima în căldură. Arhitectura clădirii s-a realizat pe un singur nivel unde se află centrala termică, tabloul electric, grupul electrogen, magazia de lemne, cameră tocător şi grup sanitar. Finisajele interioare (pardoseli şi tencuieli) şi finisajele exterioare (tencuieli, glafuri mozaicale, tâmplăria din lemn stratificat) introduc această clădire în peisajul zonei ca o parte componentă.

   Toate aceste obiective duse la bun final prin colaborarea deosebită dintre echipele participante la proiect: consultant, constructor şi beneficiar au adus mănăstirea Dragomirna la importanţa pe care a avut-o în momentul ctitoriei. O restaurare de dimensiuni atat de mari nu a fost făcută niciodată şi probabil cu fonduri interne era imposibil de realizat.

   Informaţii referitoare la monumentul istoric, la locaşul de cult, la obiectele de patrimoniu şi la consecinţele acestui proiect se vor putea accesa foarte uşor şi de către toţi cei interesaţi fie prin intrarea pe noul site al mănăstirii fie prin vizita la mănăstire. În incinta Mănăstirii pe latura sudică, în partea stîngă a turnului clopotniţă care cuprinde gangul de intrare a fost construit un punct de informare turistică. Această construcţie a fost adaptată, ca model şi materiale de construcţie, specificului istoric al zidurilor împrejmuitoare. Construcţia este nouă cu fundaţii izolate din beton simplu, elevaţii din b.a. şi pereţii din lemn iar planşeul din lemn aparent, cu învelitoare din tablă de cupru.

   Finalizarea proiectului a dovedit respectarea şi îndeplinirea condiţiilor contractuale. Printre obiectivele propuse şi materializate putem enumera: furnizarea de servicii la standarde europene specifice turismului cultural; creşterea numărului de turişti; reducerea consumului energetic prin folosirea de sisteme de iluminat economice; montarea centralei termice pe biomasă.