Biserica schitului
Data tradiţională a întemeierii Dragomirnei este anul 1602, însă se presupune că viaţa monahală în aceste ţinuturi este mult mai veche. Sigur este că mănăstirea Dragomirna, îşi are începutul în anul 1602, aşa după cum aflăm din pisania de deasupra uşii de intrare a bisericii mici numită iniţial a schitului şi aflată astazi în cimitirul mănăstirii.
Din această bisanie scrisă în limba slavonă, aflăm că în anul 1602, smeriţii robi şi închinători ai sfintei Treimi, Chir Anastasie Crimcovici fost episcop de Rădăuţi şi Pan Lupu Stroici, mare logofăt şi fratele său Pan Simion, mare vistier, au ridicat din temelie acest mic lăcaş.
Schitul din afara zidurilor de incintă, înmănunchiază în modul său de zidire, câteva elemente pe care meşterii urmau să le folosească câţiva ani mai târziu la zidirea bisericii mari a mănăstirii.
Încă de la construcţia acestei prime biserici, se subînţelege dorinţa lui Crimca de a înălţa un edificiu de tip nou, ieşit din făgaşul obişnuinţei. Forma poligonală a pridvorului, cu un singur precedent în arhitectura moldovenească, la biserica din Bălineşti a logofătului Tăutu – 1549, aflată în regiune şi cunoscută de Crimca şi de meşterii săi, arcadele deschise ale aceluiaşi pridvor amintind pe cel din Muntenia vecină, sistemul de boltire a naosului, altul decât cel moldovenesc, sunt tot atâtea dovezi despre gustul înnoitor al ctitorului care cu predilecţiile artistice pe care le avea, putem bănui că a supravegheat îndeaproape zidirea lăcaşului.
Biserica deşi foarte mică, neavând pronaos, cuprinzând altar, naos şi pridvor, este frumos proporţionată. Dimensiunile reduse au determinat reducerea iconostasului care are numai uşile împărăteşti şi uşa din partea de miazănoapte.
Este surprinzător că deşi locaşul este mic şi modest, sunt trei ctitori şi hramul cuprinde trei sfinţi: Dreptul Enoh, Sfântul Ioan Evanghelistul şi Proorocul Ilie.
Nici hramul nu este unul obişnuit, atât Sfântul Ilie cât şi Sfântul Ioan Teologul sunt după tradiţie luptătorii pentru puritatea credinţei şi pentru unitatea bisericii, pentru unitatea poporului Israel, cum spune Biblia despre Sfântul Prooroc Ilie. Bisericuţa era prevăzută la început cu chilii modeste, care s-au mutat in jurul bisericii mari iar terenul a fost transformat în cimitir.