Cetatea si egumenia
Vremurile tulburi şi nestătătoare din primele decenii ale secolului al XVII-lea au grăbit înconjurarea bisericii Dragomirna cu puternice şi masive ziduri de apărare, cum nu se mai văd la vreo mănăstire a neamului nostru.
Această mănăstire a căpătat aspectul unei fortăreţe, datorită zidurilor de apărare pe care le-a construit în anul 1627, domnitorul Miron Barnovschi. Despre această ne înştiinţează pisania cu stema Moldovei prinsă în peretele turnului clopotniţă. Zidurile cuprind turnul clopotniţă şi patru turnuri de apărare în cele patru unghiuri ale incintei, numite astfel: Barnovschi, Gheronchie, Silvestru şi Arhimandritului.
Lucrare din piatră brută de carieră, zidurile par ca nişte impresionanţi pereţi de stâncă ridicaţi până la aproximativ 11 metri înălţime, fiind întăriţi din loc în loc cu puternici contraforţi şi la partea superioară de şirul îngust al meterezelor. Spre curtea mănăstirii, zidurile sunt prevăzute cu picioare legate prin arcade ce au ca rol de a susţine un drum de strajă.
Turnurile care accentuează impresia de masivitate a incintei se deosebesc prin înălţime şi dimensiune. La parter fiecare turn are o uşă de acces direct în curte, unele dintre ele împodobite cu chenare de piatră, purtând un decor vegetal cu frunze de stejar. Turnul clopotniţei de la intrare prezintă interes artistic prin sobra decoraţie pe care a primit-o.
Este elementrul ce mai impunător al întregii incinte şi adăposteşte la primul etaj un mic paraclis, având deasupra o cameră a clopotelor, asemănătoare unui foişor, cu largi arcade deschise pe fiecare latură.
La partea inferioară turnul este străbătut de un gang boltit, cu aspect gotic subliniat de arcuri împodobite cu ornamente vegetale ce se găsesc pe bolţarii arcadelor gangului. Motivele ce împodobesc aceşti bolţari, sunt mai ales de inspiraţie florală, mult stilizate, nici unul identic cu cel de alături.
Lângă turn în partea dreaptă a intrării se află una dintre încăperile cele mai interesante ale ansamblului mănăstiresc, trapeza, o sală mare cu bolţi elegant trasate susţinute în interiorul încăperii de un stâlp octogonal. Trasate în spiritul goticului târziu, de o mare puritate, bolţile au traseul subliniat de nervuri, care pornite toate de la un stâlp octogonal central, se desfăşoară ca un evantai de piatră.
Ca peste tot nervurile bolţii sunt sculptate la întretăieri din loc în loc cu motive florare şi scuturi. Trapeza constituie pe lângă biserica lui Crimca una dintre realizările artistice de frunte ale complexului Dragomirna. Tradiţia acestor remarcabile încăperi monastice se va continua şi la cunoscutele săli gotice de la Sfiinţii Trei Ierarhi şi Cetăţuia.
Pe laturile de vest şi nord ale incintei se află chiliile călugăreşti formate din parter şi etaj fiind supuse prefacerilor numeroare din partea stăpânirii austriece. Pe latura de nord corpul chiliilor se termină la etaj cu un mic paraclis, construit în 1976 pentru oficierea slujbelor religioase în vremea sezonului rece. Are ca hram sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului.
Întregul ansamblu: biserica mică, biserica mare, cetatea şi egumenia, sunt remarcabile ca unitate de stil şi viziune, aceeaşi arhitectură cu simetrii studiate, cu rigori geometrice, cu tendinţe de înălţime, trădează o gândire unitară, o singură minte şi o singură voinţă de ctitor şi arhitect.