Stichwort Hilfe

Manastirea din sufletul copiilor

O excursie - pelerinaj aduce elevilor bucuria descoperirii unor lucruri noi, greu de înţeles din cărţi. Ştefan împreună cu doamna învăţătoare, cu bunica şi ai săi colegi au pornit spre mănăstirile din nordul Moldovei. Urmează impresiile acestui copil sosit la Mănăstirea Dragomirna. 

Ne-am apropiat de o cetate. Mi se părea uriaşă, era veche şi pietrele zidurilor cădeau. Am intrat pe o poartă uriaşă şi în faţa mea a apărut o clădire înaltă şi subţire. Deasupra, mai multe cruci. Tot încercând să aflu cât este de înaltă, nu am observat că în mijlocul nostru era cineva care povestea. M-am minunat, era o doamnă îmbrăcată toată în negru. M-am tot uitat la haine şi la ceea ce avea pus pe cap, aşa că nu am auzit nimic din ceea ce spunea. Am întrebat-o pe bunica cine este şi de ce este îmbrăcată aşa. Ca să mă determine să tac, bunica mi-a spus simplu că este o maică-ghid. Nu eram mulţumit, nu aveam un răspuns. Atunci, maica văzându-mă neliniştit m-a întrebat:

- Care-ţi este numele?

- Ştefan, am răspuns, mai mult încurcat.

- Te văd cam neliniştit. Ştii la ce mănăstire te afli?

- Dragomirna, am zis după un moment, în cor, cu ai mei colegi.

- Se numeşte astfel pentru că este un loc în care pot să stea şi să se roage doar cei care iubesc pace şi liniştea. Pe tine de ce te cheamă Ştefan?

- Pentru că aşa-l cheamă pe naşul care m-a botezat.

- Naşul este cel care te-a adus la biserică, te-a dat în grija Sfântului Ştefan, care te ocroteşte sub coroana Duhului Sfânt şi tot naşul este cel care se roagă pentru tine. Ai o icoană acasă, cu Sfântul Ştefan?

- Nu! Avem doar o icoana cu Maica Domnului. Vreau şi eu să întreb ceva? Puteţi vorbi cu Dumnezeu?

- Grea întrebare, dar nu fără răspuns. Fiecare prunc poate să vorbească cu Dumnezeu, trebuie doar să-l cheme.

- Unde este Dumnezeu, dacă este aici, vreau să-L văd? Am replicat fără să mă gândesc. Maica ne-a chemat în biserică şi ne-a ţinut o lecţie de religie. Eu Îl aşteptam pe Dumnezeu. Doamna şi colegii mei au mers spre magazin; eu rămăsesem în picioare, lângă un mormânt. Chiar şi bunica uitase de mine. Dintr-odată se apropie de mine maica. Speriat, i-am cerut să-mi arate unde este Dumnezeu. M-a luat de mână şi am mers până în faţă Sfântului Altar. Avea ceva în mână, era o icoana cu Sfântul Ştefan, după cum mi-a spus ulterior. Maica mi-a cerut să ne aşezăm în genunchi ca Sfântul să ne ajute să-L găsim pe Dumnezeu. Mi-a cerut să-L chem aşa cum ştiu eu că-mi strig părinţii acasă, dar în gând. Inima îmi bătea cu putere. Maica mi-a luat mâna dreaptă şi mi-a făcut cruce şi am zis împreună «În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin». Am rămas cu mâna mea, în mâna maicii pe inima mea. Maica m-a privit cu un zâmbet sfânt şi mi-a zis:

- Acum Sfântul Ştefan ţi L-a arătat pe Dumnezeu, este aici în sufletul tău. Primeşte această icoană, Sfântul Ştefan ţi-L va arăta mereu. M-am întors. În spatele nostru era bunica. De bucurie m-am aruncat în braţele ei şi am strigat:

- Buni, L-am găsit pe Dumnezeu, este aici, aici în sufletul meu, de acum pot şi eu vorbi cu Dumnezeu! De acum pot şi eu să mă rog lui Dumnezeu pentru cei din jurul meu şi să le spun că este şi în sufletul lor, loc pentru Bunul Dumnezeu.”

Muzeul mănăstirii

Locaşul plin de maiestate astfel înălţat a fost să fie înzestrat cu odoare şi podoabe demne de frumuseţea şi măreţia clădirii. Aspectul cel mai interesant în toate domniile este faptul că în spatele acestora trebuie să-l bănuim tot pe cărturarul ...

Galerie foto

Localizare