Biserica ,,Pogorârea Sfântului Duh’’ a mănăstirii Dragomirna

Conservarea şi restaurarea picturilor murale

 

Intervenţiile actuale de conservare şi restaurare a picturilor murale din Biserica cu hramul Pogorârea Sfântului Duh a Mănăstirii Dragomirna au început în luna septembrie 2010, sub coordonarea specialist restaurator Carmen Solomonea şi se finalizează în martie 2012.

 

Picturile murale decorează turla, altarul şi naosul bisericii. Întregul ansamblu mural a fost supus unui proces de restaurare ştiinţific şi modern, cu operaţiuni specifice, care a facilitat posibilitatea recuperării estetice integrale a picturii. O serie de degradări s-au produs pe parcursul timpului, când defecţiuni la nivelul învelitorilor au favorizat infiltraţiile de umiditate la semicalota absidei de nord, la porţiuni superioare ale naosului şi la baza turlei.

Această lucrare de anvergură a inclus atât aspectele de ordin estetic cât şi cercetarea pentru a înţelege fenomenele ce au afectat pictura murală şi în mod evident evoluţia ei în timp.

Trebuie menţionat că Direcţia Monumentelor Istorice a desfăşurat un amplu proces de restaurare a arhitecturii ansamblului între 1960-1970, având ca Şef de proiect pe arh. Ioana Grigorescu, dar nu a inclus şi restaurarea picturii, care a fost însă parţial afectată de unele dintre lucrările de restaurare a arhitecturii,în principal la nivelul semicalotei de pe absida de nord a naosului şi în jurul ferestrelor, deşi grija pentru protejarea acesteia este şi astăzi vizibilă.

 

Privind proporţiile bisericii, diametrul turlei este mic, tamburul său octagonal străbătut de patru ferestre alungite, vădesc o imaginaţie creatoare şi o stăpânire a compunerii întregului. Actuala restaurare a picturii din turlă şi naos a prilejuit observarea de aproape a întregii decoraţii sculptate, diversitatea ei ca şi manieră de a prelucra piatra, rodul unei gândiri decorative unitare.

În calota turlei, Pantocratorul, înconjurat de o suită de arce încrucişate din piatră, produce privitorului prin înălţimea sa un efect de suspendare accentuat de prezenţa mulurilor în torsadă, faţă de baza turlei.Arcele încrucişate sunt marcate de elemente sculptate, al căror relief se detaşează puternic de ea, alcătuite din flori, un tip de ecusoane pătrate sau de formă polilobă, în relief înalt, toate colorate puternic cu roşu cinabru, albastru, verde de cupru şi aur.

Motivul „funiei” răsucite sculptate în piatră şi pictate, similară brâului din exterior, groasă, delimitează vertical absidele naosului şi cele patru arce mari ale naosului, care închid între ele pandantivii.Toate aceste părţi sculptate şi profilate sunt pictate cu motive vegetale florale, pictate cu alb, roşu, verde, albastru şi aur.

Ne aflăm în faţa primei prezenţe masive a decorativului rafinat care caracterizează ansamblul mural de la Dragomirna, cu o profuziune ornamentală ce are rădăcini în tradiţiile trecutului, dar care atinge o altă treaptă faţă de Suceviţa, cu care este adesea comparată.

Ceea ce este semnificativ pentru o mare parte din pictura Dragomirnei - este grija cu care sunt pictate porţiunile ansamblului: chipuri individualizate, tonuri transparente în degradeuri rafinate de albastruri, verde, nuanţe de roşuri.

Ca şi în cazul Profeţilor, în general pictorii au particularizat fizionomia personajelor în sensul artistic, nu doar în sensul informaţiilor date de Erminii, cu mijloace specifice, cu vestimentaţie realizată în acorduri cromatice distinse.

Marea compoziţie circulară cunoscută sub denumirea „Liturghia Îngerească”. are o amploare şi o solemnitate deosebite, prin suita de îngeri. O trăsătură specific a compoziţiilor este contrastul cromatic, tonuri puternice asociate cu tonuri pastelate.

Dintre cele 12 Sărbători Împărăteşti, opt scene ocupă suprafeţele de la baza tamburului turlei: Bunavestire, Naşterea lui Hristos, Prezentarea la Templu, Botezul, Intrarea în Ierusalim, Învierea, Schimbarea la Faţă, Adormirea Maicii Domnului.Fiecare scenă este tratată cu detalii numeroase, adaptate la suprafaţa în care se desfăşoară. Defecţiunile din trecut la ferestrele turlei şi la învelitorile celor trei baze suprapuse pe care se sprijină tamburul acesteia au produs unora dintre scene, pierderea sau degradarea severă a peliculei de culoare. De asemenea, sub influenţa luminii şi a umidităţii, unele culori au suferit modificări pe suprafeţele adiacente ferestrelor.

Pentru a decora conca absidei altarului, mitropolitul Anastasie Crimca a ales scena Înălţării Domnului, asemenea Suceviţei, şi nu tradiţionala imagine a Maicii Domnului cu Iisus Copil venerată de Arhangheli, dar compoziţia de la Dragomirna nu este identică celei de la Suceviţa.

Părţile superioare ale naosului sunt decorate diferit faţă de în ciclurile tradiţionale al Marilor Sărbători şi /sau al Patimilor, în absida de sud apare ilustrarea imnului Fiule, Unul Născut, imn liturgic. Pierderea peliculei de culoare face posibilă la momentul restaurării observarea etapelor de lucru ale pictorilor, porţiuni ale desenului pregătitor, dar şi pentru detalii: portrete, veşminte, arhitecturi.

În absida opusă, pe nord, este figurat Cel de al treilea Imn marial - „Ce Te vom numi pe Tine...” Infiltraţiile care au pătruns prin acoperişul degradat al bisericii în timp au produs pierderea a mai mult de jumătate din compoziţie, iar partea care s-a păstrat era într-o stare de degradare avansată.

Luneta vestică a naosului este în întregime ocupată de marea compoziţie care ilustrează imnul „De Tine se bucură”.

Soluţia iconografică adoptată la Dragomirna, este una mai originală şi mai spectaculoasă decât la bisericile anterioare. Restaurarea actuală a permis studierea ansamblului mural.

Trecerea pe peretele de nord al naosului înseamnă începutul reprezentării unui număr însemnat de scene cu Minunile lui Hristos, asociat cu Pilde şi Învăţături.

Registrul al III-lea, începând în absida de sud, este în întregime dedicat Ciclului Patimilor lui Hristos şi este reluat pe registrul al IV-lea.

În pictura Dragomirnei se regăsesc şi o serie de elemente fanteziste în reprezentările arhitecturilor din compoziţiile scenelor şi elemente din natură care există în multe dintre scenele naosului şi altarului. Între scena Înălţării din conca altarului însă şi scena reprezentând Cortul Mărturiei au fost intercalate – datorită înălţimii foarte mari a absidei – cele două registre de imagini cu Pilde.

Anterior începerii lucrărilor de conservare şi restaurare, starea de conservare a acestor suprafeţe lăsa să se întrevadă prea puţin din amploarea cromatică şi compoziţională a imaginilorpicturilor murale. Rezultatul intervenţiilor este neaşteptat, iar pictura descoperită de o valoare excepţională.

Partea inferioară a pereţilor naosului este decorată cu Sfinţi Militari şi Sfinţi Călugări, iar în altar Sfinţii Ierarhi.

 

Formele de degradare ale picturii murale erau diverse, starea sa de conservare fiind determinată în mod direct de maniera tehnică în care pictorii au realizat picturile, iar efectele produse în trecut de către precipitaţiile infiltrate prin acoperişul degradat erau vizibile pe unele porţiuni de la baza turlei şi absida nordică a naosului. La acestea s-au asociat şi intervenţiile din trecut, respectiv secolele XVIII şi XIX, de refacere ( în care se includ şi picturile de pe stâlpii de pe latura vestică a naosului) şi repictare locală pe registrele de la baza decoraţiei murale. Prin cercetarea preliminară s-au identificat tipurile de degradări ale pigmenţilor şi a foiţei de aur, apoi maniera de decorare a elementelor de pietrărie profilată – elemente ce particularizează decoraţia murală a bisericii Dragomirnei.

O altă serie de intervenţii au fost identificate luând în considerare aspectul formelor minime de intervenţie, ca aparţinând restaurării din anii 60-70 ai sec. XX printre care şi înlocuirea unor porţiuni din pietrăria originală care probabil prezentau la acea vreme degradări grave.

Intervenţiile de curăţire a stratului de culoare şi operaţiunile de eliminare a porţiunilor cu refaceri locale care modificau aspectul original, pun în evidenţă elemente de stil. scene de mare amploare, elementele artistice particulare ale picturii murale din acest monument.

Prin intervenţiile actuale de conservare şi restaurare s-a urmărit punerea în valoare a picturilor murale de la începutul secolului al XVII-lea ce decorează altarul şi naosul bisericii, şi a porţiunilor cu pictură aparţinând secolului XIX, constând în operaţiuni de curăţire, consolidare şi stabilizare a stratului pictural, a stratului de frescă (tratamente de stabilizare a sărurilor) de fixare a porţiunilor poleite cu aur. Pe întreaga suprafaţă a picturilor murale s-a urmărit eliminarea intervenţiilor anterioare neglijente de repictare, a reparaţiilor care acopereau porţiuni din zidărie şi pictură.

Procesul de restaurare a picturilor murale din acest monument unic readuce în prezent forma sa originară de excepţie.

Muzeul mănăstirii

Locaşul plin de maiestate astfel înălţat a fost să fie înzestrat cu odoare şi podoabe demne de frumuseţea şi măreţia clădirii. Aspectul cel mai interesant în toate domniile este faptul că în spatele acestora trebuie să-l bănuim tot pe cărturarul ...

Galerie foto

Localizare