Miron Barnovschi
Alături de mitropolitul Crimca şi cu Stroicii stă ca mare ctitor al Mănăstirii Dragomirna, Domnul Moldovei vodă Miron Movilă Barnovschi, mai bine zis „Bărnoveanu” după moşia sa Bărnova.
Despre acest Domn scrie Miron Costin: „Şi domnea acest Barnovschi vodă cu mare fericire ţării, stând tot de-a cârmui cu chiverniseală ţara şi de a face lucruri dumnezeieşti;…. Mănăstirea Dragomirna o au săvârşit fiind urzită de Crimca Mitropolitul fiind aproape de târgul Sucevei”.
El a ridicat în anul 1627 după cum arată inscripţiile de deasupra turnului clopotniţei, uriaşul zid cu puternicele turnuri din jurul mănăstirii din care cel din sud-vest se zice şi astăzi Barnovschi; el a înzestrat mănăstirea şi cu moşii.
Tot Barnovschi vodă a ridicat biserica „Barnovschi” din Iaşi, mănăstirea „Bârnova” pe moşia sa de acelaşi nume, apoi un schit la Hangu.
În decursul scurtei sale domnii (1626 – 1629) a făcut mult bine şi şi-a încheiat viaţa la Constantinopol ca martir.
Miron Costin descrie însuşirile şi moartea lui: „era Barnovschi vodă, om cu frica lui Dumnezeu, de carele mărturisea Toma vornicul, fiind postelnic al doilea la dânsul, că-n multe nopţi l-au zărit la miezul nopţii îngenuncheat în faţa icoanei, la rugă cu mare osărdie.
Era la firea sa Barnovschi vodă trufar şi la portul hainelor mândru; iarăşi la inimă foarte drept, blând şi nelacom. Mănăstiri şi biserici, câte au făcut în aşa scurtă vreme, nici un domn n-au făcut …. fost-au pierirea lui Barnovschi vodă în anul 7141 (1633) iunie… deci au slobozit pe Costin, postelnicul cel mare, ce era pe atunci la Barnovschi vodă de au mers şi au luat trupul dinaintea curţii împărăteştişi l-au adus la Patriarhie, şi acolo pe scurt, precum au lăsat vremea de atunci întru aceeaşi noapte l-au îngropat; apoi de acolo spun că i-au fi adus osemintele în ţară Vasile Vodă.”
În testamentul său Barnovschi arată dorinţa să fie înmormântat la Dragomirna; dar dacă i s-au adus osemintele în ţară desigur că acestea s-au depus la ctitoria sa, Mănăstirea Barnovschi din Iaşi.