Îndemnuri de suflet folositoare
”Începând de la anul nou, gri¬ja noastră cea mai mare trebuie să fie alta: cel mai ma¬re lucru e să ne înnoim viaţa, să luăm aminte cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute, să iertăm gre¬şalele celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi, să în¬ce¬pem anul nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu, să nu începem la crâşmă cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua în¬tâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul.
Toţi trebuie să mulţumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viaţa şi fiinţele şi toate vremile sunt în mâ¬na lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să mulţumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi.
Să ve¬ghem, dar, cum petrecem timpul înaintea Dom¬nu¬lui, căci negreşit vom muri şi ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă şi ce-am gândit şi ce-am lucrat.
Aceasta v-o spun pentru anul nou: să mulţumim Preasfintei Treimi şi Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceşte pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să trea¬că un an.
Să ne hotărâm, în inima noastră, să punem în¬ce¬put bun şi să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creş¬tineşte.
Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!”
Extras din învățăturile Sfântului Ioan Gură de Aur
Programul liturgic pentru saptamana 20 – 26 martie
„Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face și Gavriil Harul îl bine vestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine.”
Tropar la Buna Vestire
O, Maică prealăudată, care ai năs¬cut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia!
Cuvant de folos
”„Haina cea dintâi (Luca 15, 22) ne arată legătura dintre botezul în apă şi botezul lacrimilor sau al pocăinţei. Inelul pus în mâna fiului risipitor pocăit, reîntors acasă, înseamnă reînfierea prin har a omului înstrăinat de Dumnezeu prin păcat, înseamnă reintrarea omului păcătos, dar pocăit în iubirea neschimbată, neîntreruptă a lui Dumnezeu, pentru că inelul are o continuitate. Iar încălţămintea nouă înseamnă ajutorul harului lui Dumnezeu care vine odată cu iertarea păcatelor, pentru ca omul să poată păşi peste spinii ispitelor. Viţelul înjunghiat înseamnă Taina Sfintei Împărtăşanii, care este arvuna bucuriei din Împărăţia cerurilor, arvuna bucuriei învierii şi a vieţii veşnice”.
„Însă, iubirea milostivă a lui Dumnezeu a copleşit dreptatea lui pentru că sufletul unui om păcătos care se pocăieşte are o valoare infinită. De aceea, Dumnezeu Tatăl nu pune pe acelaşi plan bunurile materiale risipite şi valoarea eternă şi unicată a fiecărui suflet care se întoarce la Dumnezeu prin pocăinţă. Ci consideră că valoarea sufletului se întoarce la Dumnezeu prin pocăinţă este o valoare mai presus de orice valoare limită şi trecătoare din lumea aceasta”.
„Pe lângă rugăciunea smerită, pocăinţa sinceră trebuia apoi completată cu milostenia şi cu postul şi astefel vom înainta spre bucuria învierii Domnului nostru Iisus Hristos spre slava Preasfintei Treimei”.”
Extras din predica PF Daniel, Patriarhul României.
Muzeul manastirii
Locasul plin de maiestate astfel inaltat a fost să fie înzestrat cu odoare şi podoabe demne de frumuseţea şi măreţia clădirii.
Aspectul cel mai interesant în toate domniile este faptul că în spatele acestora trebuie să-l bănuim tot pe cărturarul şi artistul din scaunul de mitropolit care a ştiut să-şi educe colaboratorii conform gustului şi viziunii sale artistice.
Unde ne gasiti
Aflată în nordul Moldovei, la 15 km de Suceava, vestită ctitorie a marelui mitropolit şi cărturar Anastasie Crimca, se înalţă aici de peste veacuri ca o mărturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru iscusinţa şi dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri.
Personalitati
Cronologie
1587: Apare menţionat în documente că diacul Ilie, fiul lui Ioan Crimca, primeşte de la Petru Şchiopul moşia Dragomireşti.
1587: Ilie Crimca se retrage la Mănăstirea Putna şi este călugărit, purtând numele de Anastasie.
1588: Anastasie Crimca primeşte titlul de arhimandrit şi este numit egumen la Galata.
1600: Anastasie Crimca este ales episcop de Rădăuţi.
1600: Anastasie Crimca depune jurământ de credinţă lui Mihai Viteazul.
1602: Anastasie Crimca sfinţeşte biserica Schitului cu hramul Sfântului Ilie, Sfântul Enoh şi Sfântul Ioan Evanghelistul.
1607: Anastasie Crimca devine episcop de Roman.
1608: Anastasie Crimca este numit mitropolit al Moldovei.
1609: Anastasie Crimca sfinţeşte biserica mare a Mănăstirii Dragomirna cu hramul Pogorârea Sfântului Duh.
1609: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un Tetraevanghel cu miniaturi pe pergament.
16 martie 1610: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un Apostol – manuscris cu miniaturi pe pergament, care se află astăzi la Viena și pe care se află scris Testamentul lui Crimca cu triplul blestem de a nu fi închinată mănăstirea altor mănăstiri din afara țării.
1610: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna două liturghiere din care unul este scris de diaconul Dumitraşcu.
8 iulie 1612: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna epitaful Adormirea Maicii Domnului.
1 iulie 1614: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un alt Tetraevanghel, care păstrează între paginile lui menţiunea că „e făcut şi dăruit mănăstirii de către Mitropolitul Anastasie Crimca spre pomenirea sa și a părinților săi Ioan şi Cristina”.
1615: Mitropolitul Anastasie Crimca îl unge domn pe Alexandru Movilă împotriva voinţei sultanului.
Iunie 1616: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna două manuscrise cu miniaturi: un liturghier şi Psaltirea, ambele având menţiunea că au fost făcute şi dăruite de ctitor.
1617: Anastasie Crimca este înlocuit din scaunul de Mitropolit .
1619: Anastasie Crimca construieşte la Suceava primul spital public din Moldova.
1621: La năvălirea tătarilor în ţară are loc minunea cu sfintele moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
1624: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna o cruce sculptată în lemn de cedru, cu o frumoasă ferecătură în filigran de argint aurit.
1626: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un alt epitaf cu Punerea în Mormânt a Mântuitorului.
20 septembrie 1626: Mitropolitul emite Noul Aşezământ Bisericesc din Moldova, cunoscut şi sub numele de Regulamentul lui Crimca.
1627: Cu binecuvântarea lui Crimca, domnitorul Miron Barnovschi construieşte la Dragomirna zidurile şi turnurile de apărare.
1629: Anastasie Crimca încetează din viaţă, fiind înmormântat în pronaosul bisericii mari a ctitoriei sale.
Mai 1653: Mănăstirea este jefuită şi arsă de cazacii lui Timus Hmelnizki .
2 octombrie 1658: Asupra Mănăstirii Dragomirna au năvălit tătarii .
31 august 1763: Vine la Dragomirna marele stareţ Paisie Velicicovski.
1767: Împărăteasa Ecaterina a Rusiei dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un policandru de cristal (se află expus în una din sălile muzeului de la Dragomirna) şi clopotul cel mare numit Zaporojanul, în greutate de peste 1100 kg.
1775: Bucovina a fost anexată Austriei.
1775: Odată cu intrarea Bucovinei sub ocupaţia Imperiului Austro-Ungar, mănăstirilor din Bucovina li se impune vinderea moşiilor mănăstireşti de peste frontiere şi punerea moşiilor aflate în ţară sub administrarea statului. În mănăstirile rămase deschise, au permisiunea să vieţuiască doar 25 de călugări.
Octombrie 1775: Pleacă la Secu cea mai mare parte a obştii, împreună cu Sfântul Paisie Velicicovski.
1843 – 1845: La Mănăstirea Dragomirna s-au făcut lucrări de restaurare la turnul clopotniţei şi s-a construit noul corp de chilii. De la fostul corp se păstrează până astăzi doar temelia care se vede înaintea intrării în noul corp.
1959: Regimul comunist instalat în Romania, prin decretul 410, admite ca în mănăstiri să rămână numai monahiile care au peste 50 de ani şi monahii de peste 55 de ani.
1960: Mănăstirea Dragomirna devine mănăstire de maici.
1965 – 1976: Au loc la Dragomirna lucrări ample de restaurare și se construieşte noul Paraclis.