Semnul crucii
Sf. Ioan Iacob de la Neamț
Semnul crucii este nouă
Scutul cel mântuitor
Care depărtează răul
Şi ne dă la toate spor.
Deci să facem cum se cade
Creștinescul nostru semn,
Căci vrăjmașii fug atuncea
Ca de prea cinstitul lemn.
Iar acei ce bat în cobză
Şi pe cruce o îngână
Au sămânța necredinții
Şi pecete rea la mână!
N-au evlavie în suflet
Nici rușine la obraz
Plecăciune nu pot face
Că-i boierul pe grumaz!
Domnul cerurile pleacă
Pentru neamul omenesc
Iar la El să-şi plece capul
Mulți creștini nu se silesc.
El întinde sus pe cruce
Mâinile dumnezeiești
Tu măcar a face semnul
Omule nu te silești.
El ne mântuie creștine
Săvârșindu-se pe lemn
Iară tu socoți rușine
Ca să faci al crucii semn!
Programul liturgic pentru saptamana 29 septembrie – 6 octombrie
Împărătesei celei alese mai înainte de veci, Împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului și a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia și noi, cu credință și cu umilință, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Cuvant de folos
”Prăznuire în cer, prăznuire pe pământ, cântare de îngeri, trâmbiţe de arhangheli, mirare de heruvimi, înnoire pe pământ şi mirare în cer. Iarăşi îngerii văd lucruri minunate, iarăşi trâmbiţele lor sună şi umplu de bucurie şi cerul şi pământul. Cărbunele dumnezeirii pe tron de serafimi Se aşează, iar văpaia Duhului în inimi de pescari Se odihneşte. Soarele se înalţă, dar lumina lui la noi se întoarce. Luceafărul dimineţii peste ceruri Se suie, iar raza Lui la noi rămâne. Iisus Hristos Se suie la Tatăl, iar Sfântul Duh Se trimite la oameni.
Cât sunt de mari minunile lui Dumnezeu! Fiul trup S-a făcut, iar Duhul porumbel S-a văzut! Fiul în pântece de Fecioară S-a sălăşluit, iar Duhul în inimă de creştin Se sălăşluieşte. Fiul petrece cu trupul puţini ani cu noi pe pământ, iar Sfântul Duh cu noi petrece în veac. Fiul în taină a venit, iar Duhul în văzul lumii S-a arătat. Fiul în iesle de dobitoace Se culcă, iar focul Duhului pe tronul inimii Se aşează. Fiul S-a făcut Mucenic pentru om, iar Duhul Sfânt ne face pe noi mucenici pentru Hristos. Fiul ne-a vestit Cuvântul vieţii, Duhul Sfânt ne tâlcuieşte înţelesul Lui. Fiul ne-a adus tainele, Duhul Sfânt ne descoperă adâncul lor. Fiul seamănă sămânţa cea bună, iar roua Duhului o face să răsară. Semănătorul puţină arătură face şi numai într-un loc aruncă sămânţa, iar văpaia Sfântului Duh, prin Sfinţii Apostoli, toată lumea cu plugul cuvântului o răscoleşte şi sămânţa Evangheliei o înmulţeşte.”
Pr Ioanichie Bălan
Muzeul manastirii
Locasul plin de maiestate astfel inaltat a fost să fie înzestrat cu odoare şi podoabe demne de frumuseţea şi măreţia clădirii.
Aspectul cel mai interesant în toate domniile este faptul că în spatele acestora trebuie să-l bănuim tot pe cărturarul şi artistul din scaunul de mitropolit care a ştiut să-şi educe colaboratorii conform gustului şi viziunii sale artistice.
Unde ne gasiti
Aflată în nordul Moldovei, la 15 km de Suceava, vestită ctitorie a marelui mitropolit şi cărturar Anastasie Crimca, se înalţă aici de peste veacuri ca o mărturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru iscusinţa şi dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri.
Personalitati
Cronologie
1587: Apare menţionat în documente că diacul Ilie, fiul lui Ioan Crimca, primeşte de la Petru Şchiopul moşia Dragomireşti.
1587: Ilie Crimca se retrage la Mănăstirea Putna şi este călugărit, purtând numele de Anastasie.
1588: Anastasie Crimca primeşte titlul de arhimandrit şi este numit egumen la Galata.
1600: Anastasie Crimca este ales episcop de Rădăuţi.
1600: Anastasie Crimca depune jurământ de credinţă lui Mihai Viteazul.
1602: Anastasie Crimca sfinţeşte biserica Schitului cu hramul Sfântului Ilie, Sfântul Enoh şi Sfântul Ioan Evanghelistul.
1607: Anastasie Crimca devine episcop de Roman.
1608: Anastasie Crimca este numit mitropolit al Moldovei.
1609: Anastasie Crimca sfinţeşte biserica mare a Mănăstirii Dragomirna cu hramul Pogorârea Sfântului Duh.
1609: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un Tetraevanghel cu miniaturi pe pergament.
16 martie 1610: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un Apostol – manuscris cu miniaturi pe pergament, care se află astăzi la Viena și pe care se află scris Testamentul lui Crimca cu triplul blestem de a nu fi închinată mănăstirea altor mănăstiri din afara țării.
1610: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna două liturghiere din care unul este scris de diaconul Dumitraşcu.
8 iulie 1612: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna epitaful Adormirea Maicii Domnului.
1 iulie 1614: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un alt Tetraevanghel, care păstrează între paginile lui menţiunea că „e făcut şi dăruit mănăstirii de către Mitropolitul Anastasie Crimca spre pomenirea sa și a părinților săi Ioan şi Cristina”.
1615: Mitropolitul Anastasie Crimca îl unge domn pe Alexandru Movilă împotriva voinţei sultanului.
Iunie 1616: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna două manuscrise cu miniaturi: un liturghier şi Psaltirea, ambele având menţiunea că au fost făcute şi dăruite de ctitor.
1617: Anastasie Crimca este înlocuit din scaunul de Mitropolit .
1619: Anastasie Crimca construieşte la Suceava primul spital public din Moldova.
1621: La năvălirea tătarilor în ţară are loc minunea cu sfintele moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
1624: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna o cruce sculptată în lemn de cedru, cu o frumoasă ferecătură în filigran de argint aurit.
1626: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un alt epitaf cu Punerea în Mormânt a Mântuitorului.
20 septembrie 1626: Mitropolitul emite Noul Aşezământ Bisericesc din Moldova, cunoscut şi sub numele de Regulamentul lui Crimca.
1627: Cu binecuvântarea lui Crimca, domnitorul Miron Barnovschi construieşte la Dragomirna zidurile şi turnurile de apărare.
1629: Anastasie Crimca încetează din viaţă, fiind înmormântat în pronaosul bisericii mari a ctitoriei sale.
Mai 1653: Mănăstirea este jefuită şi arsă de cazacii lui Timus Hmelnizki .
2 octombrie 1658: Asupra Mănăstirii Dragomirna au năvălit tătarii .
31 august 1763: Vine la Dragomirna marele stareţ Paisie Velicicovski.
1767: Împărăteasa Ecaterina a Rusiei dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un policandru de cristal (se află expus în una din sălile muzeului de la Dragomirna) şi clopotul cel mare numit Zaporojanul, în greutate de peste 1100 kg.
1775: Bucovina a fost anexată Austriei.
1775: Odată cu intrarea Bucovinei sub ocupaţia Imperiului Austro-Ungar, mănăstirilor din Bucovina li se impune vinderea moşiilor mănăstireşti de peste frontiere şi punerea moşiilor aflate în ţară sub administrarea statului. În mănăstirile rămase deschise, au permisiunea să vieţuiască doar 25 de călugări.
Octombrie 1775: Pleacă la Secu cea mai mare parte a obştii, împreună cu Sfântul Paisie Velicicovski.
1843 – 1845: La Mănăstirea Dragomirna s-au făcut lucrări de restaurare la turnul clopotniţei şi s-a construit noul corp de chilii. De la fostul corp se păstrează până astăzi doar temelia care se vede înaintea intrării în noul corp.
1959: Regimul comunist instalat în Romania, prin decretul 410, admite ca în mănăstiri să rămână numai monahiile care au peste 50 de ani şi monahii de peste 55 de ani.
1960: Mănăstirea Dragomirna devine mănăstire de maici.
1965 – 1976: Au loc la Dragomirna lucrări ample de restaurare și se construieşte noul Paraclis.